Nunta grandioasa si cununie religioasa in aer liber

O nuntă nebună.. nebună de tot! Ce să mai, a fost un eveniment care mi-a oferit posibilitatea să fotografiez momente unice.. Știam de la bun început că acest eveniment avea să fie, unul de referință pentru anul 2018. Se anunța o nuntă mare, cu o mulțime de evenimente și surprize, o nuntă grea pentru noi cei care ne ocupăm cu fotografierea și filmarea, dar care avea să merite fiecare strop de transpirație și fiecare moment de “Oare cum voi reuși să mă descurc?”. Fotografiasem deja două evenimente în această familie minunată: nunta Marei (sora miresei) și botezul nepoțelului, lucru care mi-a creat un ușor avantaj. Cunoșteam deja membrii familiei și prietenii apropiați, știam unde să pun accentul și pe ce fel de cadre să insist. Dimineața a început destul de relaxant, fără prea multă tensiune. Am ales să mergem prima dată la Marius (mire) acasă. Totul a decurs conform planului. Am fotografiat pregătirile; împreună cu familia acestuia, nașul și cavalerii de onoare; și am plecat spre mireasă. De când am intrat pe poarta casei se vedea de la o poștă că ea (mireasa) era emoționată foc. Își făcea griji să nu plouă foarte tare. Țin minte și acum că soacra mică încerca să o liniștească: “Lasă mamă, că dacă va ploua veți avea bani și totul va fi bine!”. Aceste emoții au culminat cu lacrimi de fericire în momentul în care părinții au văzut-o pentru prima dată în rochie și parcă atunci totul s-a limpezit. Nu mai conta că plouă, că bate vântul, că locul unde avea să fie cununia religioasă era în aer liber, în vârf de munte, la mânăstire. Nu am apucat bine să terminăm de fotografiat pregătirile Cristianei că se și aude mare tărăboi afară. Sosea mirele urmat de alaiul nuntașilor. Lăutarii au început să cânte și nu te mai înțelegeai om cu persoană. Deși curtea era foarte mare, abia dacă aveai loc să arunci un ac. Au urmat câteva tradiții de-ale locului după care socrul mic și-a încredințat fiica mirelui. Ce să mai, Marius, bărbat bine, sportiv de performanță era demn de o mireasă ca în povești. Ajunși în vârf de munte, la poalele cărora se întrezărea mai tot orașul (Reșița), ploaia parcă a început să se întețească. Dădea semne că nu se va opri toată ziua, dar norocul a fost de partea noastră. Imediat după fastuoasa ceremonie, ploaia s-a oprit și am plecat spre restaurant, cu un mic popas prin centrul Reșiței pentru o mini sesiune foto. Primul dans în fața a peste 300 de invitati a fost precedat de o surpriză din partea nașilor: 2 avioane au survolat cerul mai bine de 20 de minute cu un banner dedicat proaspeților căsătoriți. Pot să spun că în toți acești ani, de când fotografiez evenimente (și nu au fost deloc puține la număr) nu am întâlnit un band care să relaționeze mai bine cu mirii și cu invitații. Cei de la Feelings, după programul de deschidere, au ridicat și au pus jos invitații la propriu cu programele lor. Toată lumea era super încântată de alegerea mirilor în ceea ce privește muzica. La același nivel s-a ridicat și formația de muzică populară, deee… era nunta anului în Reșița și totul trebuia și avea să fie la superlativ. Nu cred că are rost să vă spun că petrecerea a durat până a doua zi, iar invitații cu greu s-au lăsat pradă oboselii. Enjoy!

De la răsărit până la apus… totul a fost emoționant. Întâlnirea cu tata, îmbrăcată în rochie de mireasă nu am cum să o uit niciodată sau când l-am vazut pe soț cu lacrimi în ochi alături de nașii noștri superbi. Cununia religioasă care a fost oficiată de duhovnicul nostru (al meu personal, de mai bine de 15 ani) a fost cea mai emoționantă parte fără doar și poate. 🙂 Și la dansul mirilor a fost emoție, pentru că atunci am conștientizat amândoi că suntem “o familie cu acte în regulă”. 🙂